Nu, nu caderea de pe scaun! Sau cel mult a voastra, cititori curiosi ![:)]()
Hai ca se lasa cu barfa, va sfatuiesc sa nu ratati acest post! (desi nu e cel mai vesel, dar de data viitoare va fi super amuzant, promit!)
Am decis sa reînviu minunatia asta de blog, aproape un an mai tarziu.
Nu ca nu mi s-ar fi intamplat aventuri, ehe, si-nca cate!!
Stiti cum de obicei scriam despre strutz? Ei bine, acesta e probabil ultimul post in care voi mai scrie despre el.
Stiti cum am scris despre numeroasele mele nunti? Ei, ce vine dupa nunta? (ca ploaia dupa soare, cariile dupa bonboane si transpiratia dupa mersul in aubtobuz?). Ei bine…DIVORTUL!!
Dragul meu sot vrea divort, mi l-a cerut dupa Revelion. Mi l-a cerut de doua ori, pentru ca prima data nu m-a convins. Adica am crezut ca glumeste la un an dupa nunti si vreo 40 000 de euro mai tarziu. Dar el e un rebel pe care nu-l fac cateva zeci de mii de euro! (mai ales ca erau ale lui ta-su si-ale mamei…). Ca sa nu mai vorbim de anagajament! Sau dragoste profunda, ce-i aia?!
In plus, am facut doua nunti, era normal sa-mi ceara si divort de doua ori.
Asadar cererea e o poveste veche de 4 luni acum, si am avut timp sa plang cu muci in toate toaletele de la servici, pe toate bulevardele si stradutele Parisului, ooo, orasul indragostitilor. Sunt mai bine acum, nu mai plang decat cel mult o data pe saptamana, la dus, si coincide cu terminarea samponului anti-chelie (macar sa jelesc mai multe motive deodata!)
Dar daca tot suntem la spalatul rufelor in public, sa incep cu inceputul. E o parte amuzanta desigur, anume cauza divortului: critici repetate (din partea mea catre el). Adica practic pentru ca sunt femeie!
Dar deh, francezii sunt fini.
Cum era expresia aia cu gura mare? #Gura mare isi ia un divort in bot#, parca asa spunea.
Asta imi aminteste de o chestie pe care mi-a spus-o un prieten de-al meu intelept (Catalin Tecaru, daca citesti ![;)]()
si daca nu, dracu-i al tau! ![;)]()
: “Nevasta romanca e supusa perfecta, gateste, calca, face de mancare si merge la servici…dar usor-usor si fara sa-ti dai seama, iti distruge spiritul”…cam asa se pare ca am lucrat si eu, cu subtilitate ![:)]()
si daca nu, dracu-i al tau! : “Nevasta romanca e supusa perfecta, gateste, calca, face de mancare si merge la servici…dar usor-usor si fara sa-ti dai seama, iti distruge spiritul”…cam asa se pare ca am lucrat si eu, cu subtilitate Acum ii distrug imaginea! Sper sa-mi iasa!
Macar barbatul roman inghite! Ca astia aici nu-s niciodata multumiti! Au sensibilitati gen “m-a criticat”, e mai penibil decat “m-a lovit la operatie!”
In orice caz, pana sa-mi anunte divortul, sotul a vrut sa mearga la niste majorate la niste fete. Si nici n-aveam nimic impotriva, doar o data l-am rugat sa nu se duca, si mi-a dat cu virgula, a zis ca el vrea sa fie liber, pe principiul “fuck this shit!”. Dupa asta a fugit de-acasa la mama lui, si fugit a ramas. S-a intors dupa bascheti, probabil si-a dat seama ca ar fugi mai repede cu ei.
E inca fugit, de-atunci, tot la doua minute de casa, ca ma-sa sta pe strada de langa.
Mi s-a spus mereu ca barbatii sunt lasi si nu au curajul sa lase o casnicie. Ei bine al meu n-a fost, am nimerit singurul exemplar curajos. Care a avut o viziune asupra a ce inseamna viitorul fara mine, un singur cuvant: LIBERTATE. Eu, prin contrast, fiind asadar INCHISOAREA.
Desigur e greu, socul mai ales…trecerea intr-o luna de la “te ador” la “nu mai pot sa te vad”, de la “o sa avem un copil!” (pe care in final destinul ni l-a luat, din nou…) la “nu-mi mai pot imagina un cotidian alaturi de tine”.
Totul se schimba cand stii ca viata ta cum ai stiut-o si visat-o se va transforma in ceva nestiut, in necunoscut, fara copii in imediat, fara planuri de vacanta in doi, fara “ce vrei sa mananci diseara dragul meu?” sau “te ador chiar si-n treningul asta pe care-l visez carpa”
Cand stii ca divortezi, mergi pe strada si oamenii ti se par altfel, iti imaginezi bule deasupra capului lor: o doamna intre doua varste, perfect coafata si grabita: “Hai sa ajung repede la yoga ca apoi trebuie sa recuperez copiii de la scoala”, un domn calm intr-un trench elegant: “Mai am doua sedinte, apoi trebuie sa-mi iau masina de la reparat si sa iesim la restaurant”, o babuta ocupata “ Aoleu, daca nu mai prind rosii sa fac mancarica pentru nepotii mei iubiti”…din cand in cand vezi cate o femeie cu cearcane cat Australia, cu un mers nesigur, cu privirea in pamant, imbracata cu haine la intamplare, vie dar usor moarta in interior, si stii: divort. Si desigur tu insati, cu bula ta: “Cum dumnezeu am ajuns in aceasta situatie? De ce eu?”
Acum, ce reiese clar de-aici e ca n-am calcat in suficient rahat cat eram mica, sau si mai mare. Voi face special de-acum sa calc in el, o sa-mi iau si cafea dinaia facuta din rahat de maimuta sa beau, sa am noroc.
Imi place cum ies la suprafata toate proverbele in cazurile asta, pe care toata lumea ti le serveste ca pe cozonac la Craciun, mai ia o bucatica, dar se poaaaate: faimosul “ce-I al tau e pus deoparte” (pe care-l stiam de pe vremea celibatului si ma enerva si-atunci cam tot la fel) sau “ nimic nu e intamplator”…sau desigur “meriti mai bine” (poate el merita mai bine!) si sfaturile tipice erei noastre “trebuie sa te reinventezi acum”…(dar nu mai am imaginatie…)
Asteapta toata lumea sa fie divortul un fel de revelatie, sa devii mai destept, mai plin de viata si mai plin de resurse decat cand erai casatorit ca un bou. Sau ca o oaie as zice, ca am urmat turma si uite ca mi-a dat cu virgula.
Ei hai ca partea de mai sus am facut-o pentru impresie artistica, sa va arat ce mare talent de scriitoare ratata am eu! ![:)]()
In realitate va asigur ca ma simt mult mai bine decat acum cateva saptamani.
Vorba terapeutului pe care-l platesc juma de salariu sedinta: “Dana, sunt milioane de barbati pe lume. Probabilitatea sa te pacalesti era asadar enorma” ![:)]()
un om intelept!
un om intelept!Profit de ocazie sa zic si de socrii, cumnat, etc. care din momentul in care strutzul a parasit domiciliul, nu mi-au mai adresat o vorba. M-au renegat de parca as fi ucis pe cineva. Oameni ca lumea. Sper ca google translate sa sesizeze ca eram ironica cu fraza de mai sus.
Bun, ce poate iesi bun din asta? Desigur, promisiunea de a deveni muta pe viitor. Femeia ideala, care nu cere nimic, nu vrea nimic, si nu asteapta nimic pentru ca e “reinventata”.
Inca o morala: iti poti lua papucii chiar cand ai hartii pentru omul respectiv. Si e chiar mai violent, pentru ca nu te astepti.
Si desigur, nu mai vreau sa ma marit, asadar sunt visul oricarui barbat. In schimb, vorba unui sketch de Chris Tuker: “Femeia singura dupa 30 de ani, are o idee si una singura in cap: sa se reproduca. Astfel ca exigentele scad si se reduc la doua, cu orice barbat intalnit: “Ai un salariu?/ Ai un penis? Esti bun!”
Asadar va fi simplu!
Insa amuzant (de trist) e tot circul pe care l-am facut, cu pozele, cu blogul, cu trei rochii, doua religii, chestii-socoteli.
O sa fie amuzanta si impartirea furculitelor, una in ochiul drept, una in ochiul stang, si tot asa, pana nu mai ai nici furculite nici ochi.
De fapt, ironia e ca ma simt intr-adevar reinoita, si dupa toata suferinta asta din ultimele luni, simt ca am reînviat cumva, ma bucur de tot, de natura, de iesiri, de un rosé bun, de sport…de viata! Ma bucur ca traiesc, si cred ca din pacate, sau poate din fericire, in fata esentialului suntem profund singuri.
O sa termin cu Blaga, care EL, a fost mereu alaturi de mine, la bine si la greu, si a inteles ca frumusetea si sensibilitatea ne vine din tot ce traim, si adesea din suferinte.
“(…) Vei plange mult atunci ori vei ierta?/ Vei plange mult ori vei zambi de razele acelei dimineti,/ In care eu ti-oi zice fara umbra de cainta: “Nu stii, ca numa-n lacuri cu noroi in fund cresc nuferi?”